Dreptul canonic al cultelor religioase descrie biserica ca fiind un sistem organizatoric viu reglementat. El se ocupă de relațiile interne ale bisericii, de legislația ecleziastică, guvernarea ecleziastică, administrația ecleziastică, disciplina bisericii și judecățile. Prin cunoașterea acestor reglementări activitatea bisericii nu va mai fi o zonă incertă, ci o parte integrantă a bisericii fără de care aceasta nu ar putea funcționa.