Pastorația, datorită noilor accente în antropologia teologica și schimbărilor în domeniul psihoterapiei, acordă actualmente o mai mare atenție problemelor fundamentale ale existenței umane și caracterului relațional a vieții omenești. Aceste dimensiuni noi au intensificat preocuparea pastorației pentru unele concepte filozofice a epocii moderne.
Această cercetare caută posibilitățile prin care gândirea filosofică poate contribui la actualizarea și lărgirea teoriei poimenicii. În acest scop analizează gândirea dialogică, mai ales ideile lui Martin Buber despre relația Eu - Tu și despre relația om - cosmos, și ale lui Eugen Rosenstock-Heussy despre caracterul relațional fundamental a limbii. După aceea examinează filosofia existențială, mai precis ideilor lui Gabriel Marcel căutând semnificația idei disponibilității (disponibilité) cu privire la conversația pastorală și la relațiile umane. La sfârșit studiază etica radicală fenomenologică al filosofului Emmanuel Levinas cu privire la ideea responsabilității, ca atitudine fundamentală în relați umane.