Scopul acestei cercetări este pregătirea unui comentariu critic asupra cărții profetului Habacuc. Analiza va lua în considerare cele mai importante rezultate din cercetările asupra cărților profetice din punct de vedere filologic, redacțional, fenomenologic, istoric, arheologic și teologic.

Potrivit celor mai mulți exegeți, cartea lui Habacuc datează din epoca Imperiului Neobabilonian (626-539 î.Hr.). Această perioada a fost una de importanță majoră pentru formarea și dezvoltarea cărților Vechiului Testament. Conform opiniei generale, căderea Ierusalimului, distrugerea templului solomonian și exilul babilonian sunt evenimente ale căror importanță nu poate fi supraestimată. În aceste decade din sec. 6 începe sistematizarea și reinterpretarea tradițiilor trecutului. Cartea lui Habacuc s-a născut în epoca formării a canonului Vechiului Testament, iar soarta sa reflectă soarta poporului în exil, căutând o cale spre un viitor nou.

Recepția cărții, straturile profunde ne oferă detalii interesante și o experiență filologică unică nu doar pentru un lingvist, dar ridică și probleme existențiale grave ale tuturor timpurilor. Problema justiției sociale, supraviețuirea nedreptății în lume și posibilitatea supraviețuirii a dreptății dă tonul fundamental al cărții de mare actualitate și în societatea contemporană.

Comentariul asupra profeției lui Habacuc ar fi un instrument util pentru teologi, pastori, preoți, studenți din învățământul superior, cititori ale Bibliei, dar și pentru cei care se interesează de istoria antică a Orientului Mijlociu).