O întreb pe Kovács E. Bella, noul preot-pastor al studenților al Institutului Teologic, despre viață, vocație, studenți și familie. O cunosc de mult timp, așa că nu mă surprinde că răspunsurile ei sunt directe și proaspete. Toți cei care ascultă conversația vor întâlni mirosul iubirii, un „da” clar și hotărât, calea mai scurtă, durerile care clarifică, cioplirea sisifică, limba maternă a preotului-pastor și un pui de tigru alb. Dar nu doar atât. În ochii care privesc zâmbitori spre ziua de mâine, asemenea unor ruguri arzătoare, ies la iveală și strălucesc oamenii —acei oameni prin care Domnul cheamă, trimite și călăuzește și astăzi slujitorii Săi. Din desfășurarea pe jumătate a povestirilor, devine repede clar că cuvintele scăldate în focul Domnului, care se pogoară asupra noastră, pot deveni lumânări și cărări în locurile unde firul vieții se învârte prin întuneric.

1. Ce consideri a fi important când te prezinți?

Ce trebuie considerat important depinde întotdeauna de persoana care întreabă, de beneficiar. Dacă este interesat despre mine ca individ, pot să împărtășesc întregul meu tort de roluri, dar dacă este preocupat de vocația mea, îi voi oferi doar o felie.

2. Care sunt gusturile, obiectele și locurile copilăriei tale?

Mirosul de terci mă duce mereu înapoi pe veranda unde trebuia să aștept ca să se răcească. Este mirosul și gustul iubirii grijulii. Vederea Bibliei Ilustrate pentru Copii are și ea un efect similar asupra mea—era "cartea mea cu povești". Locurile: tufa de zmeură din spatele casei, leagănul și castelul improvizat din curte, partea „împădurită” din capătul grădinii, plină de violete primăvara; curtea familiei mari din vecini, unde nu erau jucării de marcă sau de calitate superioară—ne era de ajuns o căruță, câteva bucăți de lemn și câteva oale vechi pentru a construi o lume minunată.

3. Chemare cerească, cale pământească. Așa este adesea descrisă vocația pastorală. Cum percepi această dualitate și ce te-a călăuzit către acest drum?

Primele semințe au fost plantate probabil când m-am îndrăgostit de lumea poveștilor biblice. Mai târziu, mătușa mea dragă, Eszti, cine îmi citea poveștile cu voce tare, îmi tot spunea: „Ar fi atât de bine să fi preot, deoarece într-o familie de preoți este pace.” Pe atunci am ignorat cu încăpățânare acest sfat. Dar în clasa a IX-a m-am gândit să trec de la informatică la teologie în cazul în care mai târziu aș fi decis să devin preot. Am rămas la informatică, dar la începutul clasei a XII-a, am făcut un pact cu Domnul: eu voi învăța pentru a intra la teologie și te rog, dă-mi un semn să știu dacă vrei cu adevărat să studiez acolo. Am trecut examenul de bacalaureat, tabăra de pre-admitere la teologie s-a încheiat, și încă nu primisem chemarea pe care o așteptam. Mă gândeam serios să mă întorc acasă, deși mă pregătisem temeinic pentru examene. Apoi, în dimineața primului examen, mama m-a sunat să îmi ureze succes. Eram pe cale să închid telefonul, dar a insistat să-mi citească devoțiunea zilnică, pe care am ascultat-o plângând. În acel moment, Domnul a vorbit prin cuvânt și mi-a transmis că mă vrea acolo. Sufletul meu s-a ridicat din adâncurile incertitudinii la o înălțime cathartică. Și aceasta a fost „doar” confirmarea interioară, deoarece am avut și o confirmare exterioară: la examenul de cunoștințe biblice am primit o întrebare pe care o citisem de cinci ori în acea dimineață, așa că o puteam cita cuvânt cu cuvânt. Am primit „da-ul” ceresc și apoi „da-ul” pământesc—am fost acceptată.

4. Din 1 octombrie, ai devenit preot-pastor al studenților Institutului Teologic Protestant din Cluj. Ce te-a motivat să-ți depui candidatura pentru această funcție?

Voi, prietenii mei, ați remarcat că aș fi capabilă să îndeplinesc acest rol. Niciodată nu am avut intenția să lucrez doar cu tinerii. Mi-a plăcut să trăiesc la parohie, să vorbesc și să lucrez cu enoriașii.

Este adevărat că mă încântă diversitatea ce vine din munca pastorală. Conversațiile, lucrul în Excel, organizarea, învățarea, călătoriile—acestea sunt toate lucruri care îmi plac. Activitățile cu studenții care sunt în drum spre maturitate este o provocare specială. Ca femeie pastor și mamă, am conștientizat că am ceva în arsenalul meu ce poate îmbogăți viețile lor.

5. Tu și familia ta ați trecut prin schimbări semnificative într-o perioadă scurtă. Cum se simte familia acum?

Fiul meu încă crede că suntem doar într-o excursie și că ne vom întoarce acasă la Bozieș... Fiica noastră de clasa întâi s-a adaptat rapid și s-a îndrăgostit de clasa ei. Suntem recunoscători învățătoarei, cine i-a pregătit un loc fiicei noastre în inimile colegilor înainte de a se întâlni. Ne adaptăm. Deoarece totul s-a întâmplat atât de repede, iar noi nu am fost pregătiți pentru schimbarea parohiei soțului meu, ne ia timp să deplângem cei șase ani minunați petrecuți între enoriașii din Bozieș. În același timp, ne deschidem inimile către noua congregație, care încet devine casa noastră.

6. Ce înseamnă rolul de preot al studenților pentru tine și pentru biserica noastră? Ai idei, planuri sau dorințe specifice pe care le-ai formulat? Cum ai putea contribui la formarea spirituală a studenților la teologie?

Este foarte important să existe o ușă deschisă, un spațiu unde cineva își poate descărca și lăsa gândurile și sentimentele în siguranță. De aceea sunt eu aici. Dincolo de îngrijirea spirituală individuală, vreau să lucrez și pentru binele comunității: în discuțiile de forum mă străduiesc să creez oportunități pentru a dărâma zidurile și pentru a clarifica neînțelegerile într-o atmosferă familiară. Văd preotul studenților ca pe un deschizător de porți, de aceea doresc să înfățișez cât de mult pot din realitatea în care o să trăiască și o să slujească după cei șase ani de studii.

7. Ce consideri a fi o provocare sau dificultate în această vocație?

Deocamdată cea mai mare provocare pentru mine este să ascult și să înțeleg. Am constatat că voi avea nevoie de timp pentru a-i înțelege cu adevărat. Deși acesta este un mediu în care se străduiesc pentru un limbaj precis, simt că trebuie să înțeleg mai bine realitatea dincolo de cuvinte.

8. Recent am participat împreună la o discuție de forum organizată de Asociația Femeilor din Biserică. O întrebare fascinantă a venit din partea studenților, pe care o voi cita pe scurt: „Ce vedem ca avantaj în a fi femeie în vocația pastorală?” În timpul discuției a devenit clar că există răspunsuri diverse în jurul nostru la această întrebare. De aceea munca preoților din Transilvania, care sunt femei, nu poate fi văzută într-o manieră stereotipică. Ce înseamnă în viața ta această diversitate feminină? Ce avantaje ai menționa?

Probabil că cel mai mare avantaj ca preot femeie este faptul că sunt și mamă. Cele trei nașteri, experiența trecerii liniei înguste dintre viață și moarte, au schimbat modul în care interpretez Cuvântul și modul în care vorbesc de la pupitru. Am devenit mai lentă în judecată, mai sensibilă la suferința altora.

9. Poți să-ți amintești ce a însemnat rolul de preot-pastor al studenților pentru tine în perioada în care ai fost studentă la Institutul Teologic?

Árpád a fost preotul studenților pentru mine. L-am văzut ca pe o persoană bine pregătită, amabilă, liniștită, care scria și predica creativ, care nu era intruzivă, dar care întotdeauna era bucuroasă să mă primească dacă voiam să vorbesc. Îmi amintesc că odată i-am „vărsat” o mulțime de gânduri și sentimente, iar cu o singură întrebare scurtă m-a ajutat să văd situația într-o lumină complet nouă.

10. Cum vezi Institutul Teologic la 7 ani de la absolvire? Cum percepi reîntoarcerea? Cum sunt astăzi studenții la teologie?

Exteriorul arată mai frumos, mai organizat. Întrebările și temerile studenților sunt cam aceleași ca și ale noastre. Experiențele lor însă diferă de cele ale noastre, gândesc un pic diferit despre biserică și instituție.

După o lună încă am sentimente ambivalente. Am învățat teologia între aceste ziduri, dar acum trebuie să fiu prezentă ca preot. Cu o inimă de student, dar nu ca student.

11. În prezentarea ta din revista „Quo Vadis”, menționezi: „Există o singură regulă: cea de aur... vorbiți-mi așa cum ați dori să vă vorbesc eu.” De ce ai considerat ca fiind important să faci referire la această „regulă de aur”?

Am aproape 35 de ani și îndrăznesc să sper că, pe de o parte, am devenit mai bună în a accepta critica, pe de altă parte, m-am săturat de cercurile suplimentare. Vreau să aud de la voi, nu despre voi informațiile. Aș dori să fiu întrebată, și nu să se vorbească despre mine. Acesta este drumul mai scurt și mai clar. Încerc să-l pun în practică și sper că va fi o modalitate de a vorbi mai favorabilă pentru studenții de la teologie.

12. De ce fel de preoți au nevoie enoriașii de astăzi? Cât de bine poate răspunde programul de formare de șase ani la aceste nevoi?

Nu există nimeni care să poată îndeplini toate așteptările fișei postului de preot. Nimeni nu poate fi deodată un orator fantastic, un consilier pastoral, un meșteșugar, un expert în construcții, cine trăiește în localitate, iese zilnic la cumpărături și se întoarce doar după 2-3 ore deoarece își face timp pentru conversații. Și totuși, asta se așteaptă. Preotul trebuie să fie spiritual sănătos, fără dependențe, iar viața lui de familie să servească drept exemplu pentru enoriași. Nu există universitate care poate să învețe toate aceste abilități.

Dincolo de toate acestea, am descoperit că de ceea ce au nevoie enoriașii este un preot care să-i iubească. Unul care îi acceptă așa cum sunt, vorbește limba lor, îi ascultă și predică în așa fel încât iubirea lui Dumnezeu strălucește prin el. Să fie sincer, transparent în chestiuni financiare. Dacă aceste lucruri fundamentale sunt îndeplinite, congregația va sprijini preotul și îl va ajuta în ceea ce el este mai puțin priceput.

13. Ce experiențe ai cu cadrele didactice? Ce consideri că este important în relația dintre preotul studenților și profesori?

Aproape toți cei care predau acum erau profesori și când eram studentă. De aceea relația informală este un pic ciudată pentru mine și nu mă grăbesc să o dezvolt. Dacă cineva mă întreabă, voi încerca să nu mă adresez formal data viitoare, dar pentru moment, așa mă simt bine. Îi privesc cu dragoste și respect și mă străduiesc să înțeleg situația și dificultățile lor, astfel încât să pot juca eficient rolul de mediator între profesori și studenți.

14. Ce încurajări ai primit recent?

Am primit Euharistia. M-am scăldat în prezența lui Hristos.

15. Cum primești critica?

Sunt lucruri pe care le apreciez, pentru că vin într-o formă foarte naturală și sunt utile. Există și lucruri pe care le analizez mult, poate prea mult. Mulți oameni au diverse așteptări de la preotul studențirlor. Ei bine, sunt lucruri pe care le pot îndeplini, lucruri pe care încă trebuie să le învăț și lucruri pe care nu voi putea să le fac. Asta este ceva ce trebuie să accept.

16. Ce îți aduce cele mai multe bucurii? Care sunt sursele tale de putere?

Un gest mic de bunătate, o îmbrățișare sau privirea ușurată după o conversație bună.

17. Care sunt cele mai dificile/importante întrebări din viața sau slujirea ta?
Ei bine, când aveam 20 de ani cea mai importantă și dificilă întrebare era: pe cine și ce să aleg? Întrebările cu care mă confrunt acum sunt într-o fază prea sensibilă pentru a vorbi deschis despre ele.

18. Cum ai gestionat dezamăgirile legate de biserică? Ai avut astfel de experiențe?

Am avut și am în continuare astfel de experiențe. O perioadă am fost surprinsă de ele, dar acum nimic nu mă mai surprinde. În acele momente simt durere și o rușine secundară. De asemenea, mă tem de faptul că aș putea cauza aceeași durere altora. Și eu pot să scandalizez pe alții cu vorbele, tonul sau izbucnirile mele.

19. În care poveste biblică ți-ai dori cel mai mult să fi implicată și de ce?
Mi-ar plăcea să pătrund în lumea Grădinii Edenului, să mângâi un pui de tigru alb fără teamă.

20. Ce îți place să citești/vizionezi? Există vreun film sau carte care ar trebui să fie un „must-read/must-see” pentru studenți?

Must-see este The Chosen! Niciun film nu m-a apropiat atât de mult de personajul lui Iisus înainte. Citesc o varietate de lucruri. Recent, am devenit un mare fan al ficțiunii istorice, deși trebuie citite cu moderație—există prea multă „muncă după”. Scrierea umoristică a lui Nick Page despre istoria bisericii învață și distrează. Cărțile lui Katarina Durica ajută adesea la distrugerea și umbrirea lumii mele prea roz. Sunt interesată și de universurile lui Lackfi, Krasznahorkai și Orwell.

21. Cum ar arăta programul tău zilnic ideal?

Ziua ar avea 36 de ore, astfel încât să fie timp pentru muncă de calitate, pentru soțul meu, copiii mei, gătit, citit, vizionat filme, jocuri de societate și călătorii.

22. Până când acest interviu va deveni public, coronițele de Advent vor apărea probabil. Ce vă inspiră sezonul Adventului?

Vreau să creez liniște, să fac loc pentru cel pe care îl așteptăm...