Am pornit în formulă completă duminică după-amiază spre Szeged, unde luni am început ziua cu un tur al orașului, ghidat de istoricul István Zombori. Am vizitat replica bisericii din strada Farkas, apoi biserica și mănăstirea franciscană din Szeged, care, în ciuda multor încercări, găzduiește astăzi doi călugări. Bombardamentele din timpul războiului sunt amintite de ferestrele zidite, iar nivelul inundației Tisei este marcat printr-o scurtă inscripție pe perete: „Aici a fost apa”.

După ce am descoperit cartierul Alsóváros, am vizitat Catedrala din Szeged, unde pereții sunt decorați nu cu fraze baroce, ci cu fresce. Biserica parohială Sfântul Dumitru a fost distrusă după marea inundație din Szeged, ceea ce a impus construirea unei noi biserici. Amintirea vechii biserici este păstrată doar de Turnul Dömötör. Dezvoltarea sediului episcopal a început după vizita personală a împăratului Franz Joseph, fapt consemnat și în basoreliefurile din sanctuar.

La Universitatea din Szeged am ascultat două prelegeri: Molnár Dávid ne-a introdus în secolul Reformei, iar Hegyi Ádám a vorbit despre reforma din sudul Câmpiei Ungare, concentrându-se pe întemeierea comunităților. Am aflat despre cultivatorii de tutun, originea numelui Gyevi și sate care își subliniau identitatea reformată chiar în denumire (Reformátuskovácsháza). Aproape la fiecare ocazie s-a pomenit despre paprika din Szeged, așa că nici noi nu am ratat halászlé-ul (ciorbă de pește) la final.

La Ópusztaszer ne-a impresionat panorama Feszty, realizată pe o pânză de 1.725 m², folosind 100 de tone de vopsea. Următoarea oprire a fost Hódmezővásárhely, unde am vizitat Gimnaziul Reformat Bethlen Gábor, biblioteca, arhiva și laboratorul de fizică. Arhiva păstrează piese valoroase datorită „Olimpului” – rafturile cele mai înalte, inaccesibile, unde s-au conservat numeroase cărți cu adnotări prețioase.

Ziua s-a încheiat din nou la Szeged, unde am fost primiți de unul dintre doctorii noștri, Kereskényi Sándor, la comunitatea Honvéd Tér. Reforma din Voivodina nu putea fi omisă: la Subotica am fost primiți de comunitățile evanghelice și reformate. Orașul este un exemplu remarcabil de secesiune, vizibilă în piețe, primărie și sinagogă. Am vizitat și comunitățile a doi colegi de an. Finalul mobilității Erasmus s-a transformat într-o excursie de an. După Subotica, am ajuns la Timișoara, unde pastorul evanghelic Kovács Zsombor ne-a ghidat și a condus o vecernie ecumenică. Spre Cluj am făcut un popas la Cetatea Deva, la locul memorial Dávid Ferenc.

Atitudinea „de ce nu” a fost mereu parte din temperamentul nostru – o perseverență și un zel care i-au caracterizat și pe Ioan și Petru, pentru că nici noi nu putem alege pasivitatea și indiferența (Fapte 4,20). De ce nu ar fi comunitate la Teologie? De ce nu am merge și la o a opta excursie?

Albert Szabolcs
student în anul IV