Cercetarea examină modul în care realitatea socială a congregațiilor / bisericilor s-a transformat în ultimele decenii și, în consecință, ce schimbări au avut loc în anumite domenii ale activității pastorale. Aceste schimbări reprezintă o provocare pentru biserici din două puncte de vedere. Pe de o parte, pe lângă rolurile specifice legate de religiozitatea instituționalizată, munca pastorală include și satisfacerea nevoilor legate de religiozitatea individuală sau comunitară în schimbare, care necesită noi moduri de organizare a vieții congregaționale, dar și alte nevoi comunitare care ridică noi provocări. Pe de altă parte, formarea pastorală trebuie să reflecte aceste provocări, deoarece se realizează în esență conform unui concept dezvoltat în secolul al XVIII-lea. Pe lângă specializările tradiționale, domenii precum reprezentarea instituțională, calitățile de lider, dinamica grupului, organizarea și gestionarea evenimentelor bisericești, comunicarea etc. nu și-au găsit încă spațiu suficient în curriculumul universitar. În această cercetarea, folosind metode calitative (interviuri semi-structurate și de grup focal), Kató Szabolcs Ferencz în colaborare cu doi cercetători de la Institutul de Studii Religioase încercă să descopere cum s-a schimbat rolul pastorilor protestanți în cadrul congregațiilor, ce dificultăți provoacă aceste schimbări și ce competențe sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor.