În studiul Vechiului Testament textele primare din cultura vechiului Orientul Apropiat reprezintă cea mai importantă sursă de informații. Vechiul Testament s-a născut într-un context care prin tradiția sa literară se leagă pe nenumărate puncte de structura și ideologia textelor orientale. Biblia se referă de câteva ori explicit la aceste puncte de conexiune, dar de cele mai multe ori este nevoie de o cercetare specifică pentru a scoate paralelismul la iveală.

Familiaritatea cu cultura clasică antică și a Orientului Apropiat este utilizată în interpretarea textelor biblice chiar și de exegeții evrei ai evului mediu. In secolele 9-10 acești exegeți (de exemplu Saadya Gaon) utilizează cunoștințele sale de limbă arabică în elucidarea problemelor textuale ale Bibliei Ebraice. În era reformației această tendință se amplifică odată cu popularitatea comentariilor biblice. Dar progrese reale în această privință încep din secolul al 19-lea, odată cu descoperiile arheologice din Orientul Apropiat. Descifrarea textelor egiptene, acadice, hetitice, ugaritice, ș.a.m.d. deschide o epocă nouă în istoria studiilor biblice. Aceste descoperiri conduc la apariția unor compendii de texte antice, care au ca scop o mai bună înțelegere a culturii ebraice din Vechiul Testament. Câteva exemple de asemenea antologii:

De la primele antologii cu texte orientale până la cele mai recente s-au schimbat foarte multe lucruri. Nu numai că din punct de vedere cantitativ numărul textelor a devenit imensă, dar și relația dintre textele biblice și cele ale vechiului Orient antic a dus la nenumărate dispute productive. Un lucru este cert: textele vechiului Orient sunt de o semnificație incontestabilă în studierea Vechiului Testament. Dovada acestui fapt sunt nenumăratele monografii, care abordează o temă biblică în posesia cunoștințelor epigrafice și iconografice orientale. Chiar dacă în ultimele decenii studierea tradiției Orientului Apropiat antic se desprinde într-un mod semnificativ de studiile biblice, devenind domenii de cercetare și de studii diferite, calea de acces între aceste arii de studiu nu poate fi niciodată blocată.

În ciuda importanței acestor texte pentru interpretarea Bibliei, cititorul maghiar al Vechiului Testament (fie în cadrul vieții academice, fie din afara acesteia) se confruntă cu faptul, că aceste texte antice sunt rareori traduse în limba maghiară. Cu excepția a câtorva studii specifice, trebuie menționată în primul rând antologia editată de Harmatta János, Ókori keleti történeti chrestomathia (Budapest, 2003, ed. 2). Această colecție prezintă o selecție de texte orientale în traducere maghiară. Trebuie menționat însă faptul că această compendie nu-l are pe cititorul Bibliei în vizor, și prin scopul său include și o gamă de texte mai largă (de ex. texte din Orientul Îndepărtat). Antologia conține foarte puține notiții, care are ajuta pe cititorul Bibliei în a-l înțelege mai bine Vechiul Testament. Ba mai mult, această colecție prezintă un număr restrâns de texte, și nu conține opere literare de mare importanță pentru Vechiul Testament.

Scopul acestui proiect de cercetare este redactarea unei antologii reprezentative de texte orientale antice, compuse în limba acadică. Proiectul se concentrează pe texte istorice (inscripțiile împărațiilor, corespondența diplomatică antică, etc.) din secolele 14-5 î. de Chr., care ne ajută în reconstrucția istoriei Israelului din Vechiul Testament, și în a înțelege istoriografia biblică. Textele vor fi prezentate într-o formă bilingvă, cu anotații critice care îl au pe cititorul Vechiului Testament în vizor.