1. Studentul cunoaște evenimentele istoriei Transilvaniei din secolul al XVII-lea, punctele de cotitură istorică, perioada de apogeu și de declin a Principatului.
2. Cunoaște răspândirea și impactul curentelor teologice din secolul al XVII-lea (ortodoxia protestantă, irenismul, puritanismul, cocceianismul) la nivel local, precum și sinteza autohtonă specifică a acestora.
3. Cunoaște politica religioasă a principilor transilvăneni.
4. Cunoaște cele mai importante personalități ale istoriei bisericești transilvănene din secolul al XVII-lea, opera și rețelele de relații ale acestora.
6. Cunoaște legile, liturghia și modul de funcționare a Bisericii Reformate din Transilvania din acea epocă.

1. Studentul își dezvoltă o viziune istorică liniară și o perspectivă cronologică, fiind capabil să coreleze evenimentele istoriei generale cu cele ale istoriei bisericești.
2. Este capabil să compare scrieri și curente teologice, să formuleze asemănările, diferențele și punctele lor cardinale.
3. Este capabil să identifice punctele comune în biografii și conexiunile dintre rețelele de relații ale personalităților bisericești și laice.
4. Este capabil să înțeleagă și să interpreteze la nivel de bază sursele de istorie bisericească pe care le va întâlni în timpul serviciului său pastoral.
5. Își dezvoltă o viziune critică asupra evenimentelor din trecut. Se detașează de eventuala „hagiografie bisericească” adusă din comunitate și poate confrunta trăsăturile pozitive și negative ale personalităților istorice.
6. Este capabil să privească manifestările vieții bisericești din propria epocă și mediu (guvernare bisericească, catehizare) în contextul lor istoric.
7. Este capabil să se orienteze în bibliografia epocii, separând literatura științifică de cea de popularizare a științei sau cea pseudoștiințifică, citind în mod avizat.

1. Studentul este capabil să facă distincția între bine și rău, între construcție și distrugere, între îmbunătățire și schimbare auto-suficientă.
2. În cadrul disputelor teologice și de politică bisericească ale propriei epoci, este capabil să formuleze un punct de vedere constructiv.
3. În abordarea chestiunilor teologice și de guvernare bisericească, se străduiește să evite fundăturile trecutului.
4. Având o cunoaștere obiectivă a disputelor interne ale bisericii, este capabil de un dialog constructiv cu diferitele curente ale reformismului.
5. Își elaborează lucrările cu tematică de istorie bisericească dând dovadă de rigoare științifică și utilizând o practică etică a citării.