În tradiția protestantă Biblia ocupă o poziție aparte, ea fiind considerată sursa supremă, ba chiar unică de revelație divină. Sola scriptura, adică idea că ființa lui Dumnezeu și voința lui poate fi cunoscută numai prin Scriptură, este principiul promovat în câteva confesiuni și lucrări teologice concepute în timpul Reformației protestante din secolul al 16-lea. Cristalizarea și accentuarea acestei doctrine precum și promulgarea Bibliei ca autoritatea maximă în biserica creștină este deseori privită – mai cu seamă dintr-un punct de vedere apologetic de dinafara tradiției protestante – ca o răscoală a individualismului împotriva tradiției prețioase a comunității bisericești. Din punct de vedere istoric și sociologic însă, această opinie trebuie nuanțată în mod semnificativ. Acordarea unei poziții distincte Bibliei se explică ca o reacție nu tocmai de neprevăzut, ba aș zice chiar predictibilă în primul rând împotriva autorităților bisericești din timpul Reformației, care promovau doctrine și regulamente în cel ce era considerat detrimentul Sfintei Scripturi.

Pe scurt, originalitatea tradiției protestante legate de Biblie se caracterizează printre altele prin următoarele trei aspecte. (1) Recunoașterea importanței de a studia Sfânta Scriptura în limbile originale. În Biserica Romană limba bibliei folosită era cea latină. Renașterea și umanismul amprentate de un interes deosebit pentru literatura clasică și o fascinație de ideologia ”înapoi la surse” a dat un impuls major în studierea și analizarea Bibliei în limbile originale, Vechiul Testament în limba ebraică (și nu cea greacă sau latină) și Noul Testament în limba greacă (și nu cea latină). Deznodământul acestor evoluții intelectuale și istorice era grăbit în mod evident de inventarea presei care a facilitat nu numai posibilitatea tipăririi și multiplicării ale manuscriselor biblice, dar și a altor unelte științifice, precum ediții biblice paralele multilingve, creând astfel posibilitatea de a controla și reevalua interpretarea curentă a textului biblic, și în mod indirect a doctrinelor bisericii bazate pe aceste texte.

(2) Odată cu accentuarea interpretării Bibliei bazată pe textul original, s-a formulat și nevoia de a răspândii Scriptura în biserică în traduceri pe înțelesul oamenilor. Folosirea limbii latine, precum și importanța oarecum minoră acordată Bibliei în cadrul cultului bisericesc în comparație cu alte performanțe liturgice a facilitat răspândirea promptă a Sfintei Scripturi printre diferite categorii ale societății. Mișcarea Reformației i-a dat Biblia înapoi oamenilor.

(3) Odată cu acest fenomen istoric s-a cristalizat și un spirit reformatoric de a explica Scriptura și învățăturile ei. Reformatorii considerau că Biblia însăși ne dă cheia de a o înțelege: Scriptura sacra sui ipsius interpres, adică Scriptura se explică prin sine însuși. Acest proces ermeneutic nu trebuie deranjată de nici o autoritate umană, oricât de semnificativ și de veche ar fi ea. Tradiția însăși trebuie reevaluată in lumina Bibliei. Unii văd în această evoluție o accentuare a individualismului în detrimentul unei tradiții vechi de multe sute de ani. Însă necesitatea de a o supune toate autorități Bibliei nu era numai practicată în cazul vechilor tradiții bisericești. Reformatorii însuși au cerut ca viziunea lor să fie acceptată numai dacă ea corespunde Scripturii. Pe de altă parte comentariile lor Biblice erau pline de referiri la Sfintele Părinți, cu care ei dialoghează în mod constant. Unele metode, precum interpretarea alegorică, este respinsă în favoarea sensului literal, dar și această metodă de interpretare are rădăcini clare în tradiția bisericească antiocheană. Putem spune deci că odată cu recunoașterea necesității bisericii de a o recăpăta Cartea sa sfântă, reformatorii au recunoscut și failibilitatea omului, fie el chiar și omul mântuit de Dumnezeu, adică biserica, în a-l înțelege pe Dumnezeu. Această recunoaștere nu este nicidecum o sărbătoare a victorii individualismului, ci mai degrabă un semnal la începutul unui drum lung: o stimulare la rugăciune pentru darul Duhului Sfânt pentru o mai profundă cunoaștere a cuvântului divin.

Cuvinte introductive rostite la o expoziție a istoriei Bibliei / Bastionul Croitorilor, Cluj-Napoca / 17-10-2011