Istoria bisericii universale VI

Scopul disciplinei este de a prezenta evenimentele semnificative ale perioadei de după Reformă. Printre acestea se numără Contrareforma, răspunsul suveranilor europeni la Reformă, prezentarea curentelor teologice protestante, precum și analiza curentelor și cronologiei Iluminismului.

Competențe

Cunoștințe

După parcurgerea disciplinei, studentul:
– Cunoaște cele mai importante evenimente de istorie bisericească ale perioadei care a urmat Reformei (secolele XVII–XVIII).
– Cunoaște curentele teologice constituite în epoca modernă timpurie (reforma catolică, ortodoxia protestantă, puritanismul, pietismul).
– Cunoaște principalele concepții filosofico-religioase ale Iluminismului (deism, raționalism, secularizare) și influența lor asupra confesiunilor creștine.

Aptitudini

După parcurgerea disciplinei, studentul este capabil:
– Să interpreteze procesele de istorie bisericească ale epocii moderne timpurii în corelația lor.
– Să distingă între curentele teologice ale epocii moderne timpurii.
– Să recunoască acele caracteristici ale teologiei protestante, definitorii până astăzi, care s-au constituit în epoca modernă timpurie.
– Să utilizeze evenimentele epocii moderne timpurii ca punct de plecare pentru reflecția teologică actuală.
– Să interpreteze texte-sursă provenite din epoca modernă timpurie.

Responsabilitate și autonomie

După parcurgerea disciplinei, studentul:
– Gândește critic și independent în evaluarea proceselor de istorie bisericească ale epocii moderne timpurii, evitând atât judecățile idealizatoare, cât și pe cele unilateral condamnatoare.
– Integrează în perspectiva sa teologică lecțiile epocii: își poate cunoaște mai bine poziția propriei confesiuni, privind totodată cu respect învățătura diferită a altor confesiuni.
– Aplică în mod responsabil cunoștințele de istorie bisericească în contexte liturgice și omiletice: este capabil să valorifice evenimentele epocii și curentele ei intelectuale în predică și în cateheza parohială.
– Se raportează conștient și responsabil la dogmele și disciplina bisericească constituite în epoca modernă timpurie: aplică cunoștințele de istorie bisericească în concordanță cu tradiția confesională a propriei confesiuni.

Structura cursului

Distribuția fondului de timp

Număr de ore pe săptămână Curs Seminar Practică
2 ore/săptămână 2 0 0
28 ore/semestru 28 0 0
Studiu individual Ore/sem
Timpul total estimat 75
Studiul după manual, suport de curs, bibliografie și notițe 35
Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platformele electronice de specialitate și pe teren 10
Pregătire seminarii, teme, referate, portofolii și eseuri 0
Tutoriat 2
Total studiu individual 47

Examinare

Studentul dă socoteală de cunoștințele și abilitățile dobândite pe parcursul semestrului printr-un examen oral. Criteriile de evaluare: Studentul este capabil să plaseze coerent principalele evenimente și procese ale epocii în cadrul de referință al epocii moderne timpurii. Este capabil să facă distincție între curentele constituite în interiorul Bisericii. Este capabil de judecată independentă în evaluarea proceselor de istorie bisericească ale epocii moderne timpurii, reflectând asupra propriei tradiții confesionale și asupra provocărilor Iluminismului, care se fac simțite până astăzi. Poate formula modul în care evenimentele de istorie bisericească ale epocii moderne timpurii pot fi valorificate în context omiletic sau în cateheza parohială.

Bibliografie

Colecție de studii

Carte