Istoria bisericii universale V

Scopul cursului este de a prezenta personalităţile de marcă şi evenimentele cruciale a reformei religioase. Prin intermediul prezentării biografiei lui Martin Luther, Jean Calven şi Urlich Zwingli cunoaştem procesul formării convingerilor teologice a reformatorilor, iar prin cunoaşterea acestor convingeri religioase ajungem la cunoaşterea procesului de formare a convingerilor teologice caracteristice bisericilor protestante.

Competențe

Cunoștințe

După parcurgerea disciplinei, studentul:
– Cunoaște evenimentele și caracteristicile cele mai importante ale desfășurării Reformei.
– Cunoaște principalele curente ale Reformei și reprezentanții lor definitorii, punctele comune care îi unesc, precum și deosebirile teologice.
– Cunoaște particularitățile fiecărui curent în diverse chestiuni disputate (de ex. doctrina Cinei Domnului).
– Cunoaște cele mai importante lucrări ale reformatorilor și principalele documente confesionale ale epocii.

Aptitudini

După parcurgerea disciplinei, studentul este capabil:
– Să interpreteze procesul Reformei în corelația sa, identificând deosebirile teologice și interacțiunile dintre diversele curente.
– Să analizeze critic principalele argumente teologice ale reformatorilor și să le evalueze din perspective confesionale diferite.
– Să poarte un dialog cu privire la chestiuni controversate de istorie bisericească și teologie, recunoscând tradiția creștină comună din diversele curente reformatoare.
– Să interpreteze documentele confesionale apărute în această epocă și să le situeze în relație cu mărturisirea de credință a propriei confesiuni.

Responsabilitate și autonomie

După parcurgerea disciplinei, studentul:
– Gândește critic și independent în evaluarea evenimentelor Reformei, evitând atât judecățile idealizatoare, cât și pe cele unilateral condamnatoare.
– Integrează în perspectiva sa teologică lecțiile epocii: poate corela învățătura reformatorilor cu poziția Bisericii de astăzi.
– Aplică în mod responsabil cunoștințele de istorie bisericească în contexte liturgice și omiletice: recunoaște în slujirea sa acele elemente care se întemeiază pe lucrările reformatorilor.
– Se raportează conștient și responsabil la învățăturile și disciplina bisericească constituite în timpul Reformei: aplică cunoștințele de istorie bisericească în concordanță cu tradiția confesională a propriei confesiuni.

Structura cursului

Distribuția fondului de timp

Număr de ore pe săptămână Curs Seminar Practică
2 ore/săptămână 2 0 0
28 ore/semestru 28 0 0
Studiu individual Ore/sem
Timpul total estimat 75
Studiul după manual, suport de curs, bibliografie și notițe 35
Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platformele electronice de specialitate și pe teren 10
Pregătire seminarii, teme, referate, portofolii și eseuri 0
Tutoriat 2
Total studiu individual 47

Examinare

Studentul dă socoteală de cunoștințele și abilitățile dobândite pe parcursul semestrului printr-un examen oral. Criteriile de evaluare: Studentul este capabil să plaseze coerent principalele evenimente și procese ale epocii în cadrul de referință al Reformei. Este capabil să facă distincție între diversele curente ale Reformei. Este capabil să interpreteze conținutul unui document confesional sau al unui text-sursă din epocă și să îl situeze în contextul de istorie bisericească al Reformei. Este capabil de judecată independentă în evaluarea diverselor curente ale Reformei, reflectând asupra propriei tradiții confesionale și evitând abordările unilaterale. Poate formula modul în care evenimentele de istorie bisericească ale Reformei pot fi valorificate în context omiletic sau în cateheza parohială.

Bibliografie

Carte

Colecție de studii

  • Dienes Dénes (2008): A reformáció. Sárospatak: Hernád Kiadó, pp. 191